Hemoroizii interni sunt nişte dilataţii saculare (săculeţi) aflate la
aproximativ 1,5-2 cm de orificiul anal extern, în interiorul cărora
există un ghem de vene.
Se poate afirma că aceste dilataţii saculare seamănă cu dilataţiile care apar în cazul varicelor. Prezenţa lor la nivelul populaţiei poate ajunge până la valori de 30%.
Se poate afirma că aceste dilataţii saculare seamănă cu dilataţiile care apar în cazul varicelor. Prezenţa lor la nivelul populaţiei poate ajunge până la valori de 30%.
Cauzele apariţiei hemoroizilor interni sunt foarte diverse fiind incriminate:
- moştenirea genetică,
- sedentarismul,
- constipaţia care apare pe fondul alimentaţiei sărace în fibre,
- graviditatea,
- obezitatea.
Hemoroizii care se formează la nivelul mucoasei anale sunt hemoroizi interni, în timp ce hemoroizii care se formează la nivelul pielii sunt hemoroizi externi. Diferenţele în ceea ce priveşte tratamentul între aceste două tipuri de hemoroizi sunt mari.
Cum se manifestă. Simptomul principal este sângerarea fără durere. Sângele este roşu, proaspăt şi nu este amestecat cu scaunul. În afară de sângerare pacienţii mai acuză mâncărimi (prurit), prolaps (ieşirea hemoroidului prin orificiul anal extern cu ocazia scaunului).
În funcţie de gradul de prolaps şi de sângerare hemoroizii interni sunt de 4 grade:
- gradul I sângerează şi nu prolabează,
- gradul II prolabează şi se reduce de la sine,
- gradul III prolabează şi se reduc manual,
- gradul IV prolabează şi nu pot fi reduşi.
Examinarea pacienţilor începe cu o discuţie (anamneza) din care vom afla de când există aceste simptome, condiţiile în care au apărut, calitatea scaunului şi regularitatea lui, existenţa scurgerilor dintre scaune, existenţa bolii în familie.
Examinarea propriu-zisă în care pacientul stă culcat pe o parte (decubit lateral) începe cu inspecţia regiunii anale urmată de tuşeul rectal şi anoscopie ocazie cu care se poate începe şi tratamentul. Cu ocazia examinării se pot găsi alte surse de sângerare cum sunt fisurile, fistulele, polipii, tumorile sau prolapsul rectal.
La pacienţii peste 40 de ani se va efectua o recto-sigmoidoscopie, colonoscopie totală sau irigografie, pentru a diferenţia boala hemoroidală de cancer, în condiţiile în care cancerul de rect sau anal se manifestă similar.
În poziţie ginecologică explorarea anoscopică va evidenţia de obicei hemoroizii în următoarea distribuţie:
Cum se tratează hemoroizii interni.
Conservator
Suplimentarea fibrelor din alimentaţie prin consumul de legume şi fructe asociat cu consumul suplimentar de lichide reduc incidenţa constipaţiei care este unul din factorii importanţi ce favorizează apariţia bolii. Un rol important este reprezentat de păstrarea unei igiene foarte riguroase şi evitarea sedentarismului.
Folosirea cremelor este favorabilă pentru perioade scurte ele pot înlătura senzaţia de mâncărime sau de disconfort. Tratamentul de lungă durată poate induce o hipersensibilitate locală sau chiar ulceraţii dacă preparatele conţin steroizi
Ligaturile elastice
Procedeul a fost descris in 1963 de către Barron. Prin acest procedeu la baza nodulului hemoroidal se montează un inel de cauciuc care stragulează hemoroidul care în maxim 1 săptămână ne mai fiind alimentat de sânge se usucă şi cade. Procedeul se va repeta la minim 2 săptămâni distanţă, astfel încât întregul tratament se întinde pe aproximativ 6-8 săptămâni. După montarea inelului pacientul până la a doua şedinţă poate sesiza existenţa sângerărilor şi o senzaţie de presiune intrarectală.
În clinica CHIRMED pentru hemoroizii interni de gradul I,II şi III acest tip de tratament este tratamentul de elecţie el efectuându-se fără intrenare. Aproximativ 80% dintre pacienţi sunt mulţumiţi de rezultatele tratamentului.
Hemoroizii de gradul IV sunt trataţi chirurgical clasic sau cu laser.
Acest tip de terapie este folosit şi pentru tratamentul hemoroizilor externi.
Alte tipuri de terapie pe care însă nu le folosim sunt scleroterapia, crioterapia, sutura ghidata ecografic.
Sursa: http://www.chirmed.ro/index.php/hemoroizii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu